Fury (2014)

Filmul ne prezintă viată tanchistilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.Mai precis,acţiunea se conturează în jurul echipajului unui tanc american de tip M4 Sherman.
După ce unul dintre cei 5 membrii ai echipajului este scos din luptă,în locul sau este adus Norman Ellison,un novice care nu mai luptase niciodată.Astfel,cade în responsabilitatea colegilor săi să-l înveţe ce înseamnă războiul,iar aceştia nu-l tratează deloc uşor.Până în final acesta se dezumanizează,văzând soldaţii germani doar ca pe nişte simple bucăţi de carne.
Filmul ne oferă o mulţime de confruntări spectaculoase,dintre care şi o luptă cu un tanc german Tiger,care fiind mult mai superior,reuşeşte să distrugă toate tancurile americanilor,cu excepţia lui Fury.
Confruntarea finală este după părerea mea de domeniul fantasticului şi se aseamănă extrem de mult cu sfârşitul filmului „Saving Private Ryan”.
Distribuţia este una de prima clasa,de remarcat fiind Logan Lerman,care a reuşit să mă surprindă cu prestaţia să.

„Fury” reuşeşte să surprindă cu succes viaţă tanchistilor,dar cam atât,nimic spectaculos.
Filmul este unul bun,care nu plictiseşte până la final,dar nici nu te face să-l vezi şi a doua oară.

Shutter Island

Shutter Island nu putea sa fie mai perfect de atat,la inceput filmul te rapeste intr-un univers sadic si fara viata,muzica ne induce stari emotionale puternice,si imaginile completeaza atmosfera.
Fara nici un dubiu Leonardo si Scorsese au adus la viata romanul Shutter Island,cu o exactitate minutioasa,iar de personajul principal Teddy Daniels cu atat mai mult.Pe parcurs el evolueza,dupa involueaza,si tot asa,pana la final unde Scorsese ne lasa pe noi sa decidem soarta lui.
Poti intra chiar tu in pielea personajului principal si sa iti dai seama la un moment dat ca soarta nu e in mainile tale chiar deloc,cineva se joaca cu mintea ta,dar nu stii sigur cine,o fii Scorsese sau totul se intampla in mintea ta? In orice fel am dezbate,la capat mereu te vei izbii de intrebarea:victima sau pacient?.
Un thriller psihologic care iti pune creierul le contributie,cu adevarat o capodopera,nota 10.

A star is born

Nu stiu cand a inceput, cand s-a terminat, nu m-am gandit la nimic in timpul filmului ci am trait pur si simplu. Am fost atat de incarcata de emotie incat am avut senzatia ca nici nu mai stiu unde sunt. N-am mai vazut un film atat de bun de ceva vreme. Mai ales unul cu fondul unei povesti de dragoste. Si cand spun asta nu ma refer doar la o componenta, ci la tot: actori, rezigare, subiect, soundtrack. Merita vazut la cinema. Bradley face un joc de exceptie, Lady gaga e o supriza extremd e placuta ca debut, iar fimul este extrem de real prin prisma faptului ca vocile celor doi sunt ale lor, melodiile au fost filmate in concert, iar chimia dintre cei doi mie mi se pare una speciala pe care n-am mai vazut-o la alti actori. Exista o duiosie in poveste asta de dragoste pe care niciun alt film nu a reusit sa o redea. Peste toate astea, abordarea ideilor de careira, sacrificiu, lupta cu proprii demoni si pasiunea nu cea de dragoste ci cea pentru lucrurul pe care vrei sa il faci in viata sunt abordate extrem de fin si natural, iar asta e meritul regizorului si al actorilor. Deci.. 2x Bradley – jos palaria, bravo Lady Gaga! Sper sa ia cat mai multe Oscaruri!

Titanic (1997)

Un film indubitabil foarte bun, dar nu mi se pare nici pe departe cel mai bun film din istorie (asa cum a fost catalogat de unii). Intr-adevar, James Cameron a facut o treaba foarte buna ca regizor, in special in punct de vedere vizual, dar interpretarea lui Kate winslet si in special cea a lui Leonardo di Caprio m-au cam dezamagit. Povestea e destul de emotionanta, dar nu vad exact ce te-ar face sa plangi (evident, raspunsul ar fi ca a fost o catastrofa in care au murit cam 1500 de oameni, dar nu cred ca fost cineva care a plans cand a aflat prima data de scufundarea Titanicului). Iar coloana sonora ma lasa rece.
Per total, un film bun, dar destul de mult supraestimat.

Strania poveste a lui Benjamin Button

Imi este foarte greu sa imi gasesc cuvintele dupa vizionarea lui pentru ca sunt de prisos. Este un film absolut genial, cea mai buna drama pe care am vazut-o. Totul este perfect, de la actori, recuzita, scenariu pana la fundalul sonor si poveste. Desi este un pic fantastica, imbinarea lui David Fincher este ideala. Daca ar fi urmarit doar intinerirea personajului, fara partea romantica, nu ar fi avut acelasi succes. Este o adevarata opera de arta cinematografica.
Pe de alta parte, cele 2h46min ale filmului nu m-au deranjat deloc. Un film atat de bun pur si simplu nu mai voiam sa se termine. Interpretarea actorilor ( in special Brad Pitt si Cate Blanchett) este dementiala. 

Hachiko ( A dog’s story)

„M-a invatat ce insemna iubirea si loialitatea.Va fii mereu eroul meu!” Probabil ca e genul de film care place si celor care nu iubesc in mod deosebit cainii.Tocmai pentru ca te invata ce e iubirea si loialitatea. Se stie ca aceste patrupede sunt extrem de loiale, ca au acel insintct care ii face sa recunoasca oamenii buni, sa ii iubeasca si sa le fie loiali toata viata, sau in acest caz chiar si dupa moarte. Povestea este impresionanta: sa vezi un caine care isi asteapta stapanul 9 ani dupa ce acesta a murit, la aceeasi ora, in acelasi loc de langa aceeasi gara.Imun la orice inseamna altceva decat ideea lui de sensibilitate si loialitate.
L-am vazut pe Richard Gere si in filme bune si in unele proaste de tot…ei bine asta i-a iesit de minune.Dar perosonajul principal este fara indoiala cainele, cel care a primit o statuie printre oameni, statuie a devotamentului. E clar ca multi dintre oameni ar cam trebui sa invete de la patruped. Am o cunostiinta care are trei caini ce seamana mult ca rasa cu Hatchi. Le e foarte devotata si mi-a spus mereu ca se simte mai iubita de cainii ei decat de oricine altcineva. Stau si ma intreb daca a vazut filmul( e clar ca daca nu am sa il recomand) . Este emotionant sa te gandesti ca un fapt aparent banal, poate avea asemnea conotatii.
Ar mai fi apoi muzica filmului.Coloana sonora e splendida.Cred ca face o mare parte a filmului. Creaza emotia necesara. Ce a iesit? Merita vazut.

Insidious

De multe ori m-am intrebat daca voi vedea un horror in adevaratul sens al cuvantului care sa ma sperie mult si sa ma tina incordat. Raspuns a venit dupa ce am vazut acest film si pot spune ca nu am mai trasarit asa la un film fiind atat de bine regizat de la scenariu, interpretare pana la poveste, actiune si montaj. Un film parca rupt din cele mai urate cosmaruri pe care le poate avea o persoana, fiind complex, mult dezvoltat pe baza unei povesti foarte rar intalnita in alte filme horror. Inceputul filmului e oarecum asemanator documentariului ‘A Hanting’ transmis pe postul Discovery iar finalul (adica ultimele secunde din film) poatem sa il interpretam noi dupa bunul plac. Daca pana la jumatatea filmului am tresarit de multe ori, de la jumatate spre final eram cu respiratia taiata si abia la final am rasuflat. Un film plin de suspans care cred eu ca e mai bun decat Drag me to hell si probabil cel mai bun horror din ultimi 5-6 ani si cu siguranta ramane in memorie mult timp. Daca intr-adevar vrei sa simtii fiorii acestui film, recomand vizualizarea lui noaptea cu lumina stina si cu sonorul ceva mai ridicat. Neaparat de vazut. nota 10+

Închisoarea îngerilor


Minunat de la un capat la altul !

Uite ca l-am revazut pentru a doua oara si am ramas placut impresionat ca lumea de aici catalogheaza pe merit un film de antologie.Cred ca a reusit sa ma emotioneze din nou aceasta poveste de viata a lui Andy Dufresne,un tanar bancher de succes in viata civila care ajunge in inchisoarea Shawshank pentru o presupusa ucidere a sotiei sale si a amantului acesteia.Se pare ca filmul ma tinut iar lipit,nesesizand cand sa terminat si care desigur nu ma plictisit o clipa,avand suficiente resurse intrun scenariu de succes.Mai constatam in film ca anii trec cu zecile iar Andy porneste intr-o calatorie de auto-cunoastere infernala unde isi face prieteni si multi dusmani si care in cele din urma realizand ca cea mai mare comoara a omului este speranta si iar speranta.Astfel Andy interpretat cu brio de Tim Robbins ajunge sa se lupte cu un sistem cu multe lacune dar si cu persoana lui, cu temerile sale iar cel mai important, prietenul sau Red, interpretat la perfectie de Morgan Freeman este mereu langa el sa il ajute.Se pare ca pana la urma acesti doi prieteni au reusit in cele din urma sa evadeze din locul cel mai teribil,aceasta capcana a ingerilor si sa se refugieze intro lume absolut reala pe care au sperat sa o gaseasca in cele din urma.
Asadar,un film de colectie. 

A walk to remember ( O iubire de neuitat)

Cel mai bun film dupa parerea mea este ” A walk to remember”, pe acesta l-am vazut cu multi ani in urma, insa desi l-am vizionat de repetate ori inca nu m-am plictisit de el. Lansarea acestui film a fost acum 17 ani, deci putem observa faptul ca claritatea fimului nu este una foarte buna, insa cu ajutorul actorilor care isi joaca atat de bine rolul si cu ajutoru povestei de dragoste care m-a adus cu ochii in lacrmi mereu cand ma uitam la film, am trecut peste claritatea mai putin buna.

Acest film a primit 3 mari premii importante:

-Premiul Teen Choice pentru cea mai buna chimie dintre personaje

-Premiul MTV pentru cel mai bun debut feminin

-Premiul Teen Choice pentru cel mai bun debut feminim intr-un film

V-ati intrebat care sunt persoanjele atat de laudate al acestui film?Pai… incep cu minunata Mandy Moore care joaca rolul lui Jamie Sullivan o tanara care sufera de leucemie dar care se indragosteste fara sa vrea de un rebel pe nume Landon Carter jucat de Shane West.

Este de vazut, impresioneaza si emotioneaza profund, prin povetea de dragoste dintre London si Jamie, o predica la adrea iubirii, cu final prea trist, ce interfereaza si cu climakul acordic al melodiei Only Hope ( Mandy Moore)

Cam atat despre acest film… astept si parerile voastre.

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe